28 APRILIE, ZIUA INTERNAŢIONALĂ A SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) sărbătoreşte, în 28 aprilie, Ziua Internaţională a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă, pentru a promova prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale la nivel mondial.

În întreaga lume, bolile profesionale continuă să fie cauza principală a deceselor la locul de muncă. Prevenirea necorespunzătoare a bolilor profesionale are efecte negative semnificative nu numai asupra lucrătorilor afectaţi ci şi a familiilor acestora, dar şi asupra societăţii în ansamblul ei din cauza costurilor enorme pe care acestea le generează, în special, în ceea ce priveşte scăderea productivităţii muncii şi împovărarea sistemelor de asigurări sociale.

Conform prevederilor art. 7, aliniat 3) din Legea nr. 319/2006 – actualizată, a securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are obligaţia de a dezvolta o politică de prevenire coerentă care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă.

Acest aspect poate fi realizat doar prin:

• o puternică angajare din partea conducerii fiecărei unităţi, acesta însemnând trecerea de la declaraţii la fapte;
• implicarea reală din partea lucrătorilor şi sindicatelor;
• un sistem de management al securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzător.

Angajatorii ar trebui să înţeagă, că este imperios necesar să se consulte cu angajaţii cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, şi, nu doar pentru că acest lucru este cerut de lege, ci chiar reprezintă unul din fundamentele esenţiale ale sistemului de management în acest domeniu. Bineînţeles, că aceasta include furnizarea de informaţii, instrucţiuni şi formarea lucrătorilor şi reprezentanţilor acestora. Doar printr-o formare corespunzătoare, temeinică, putem spune că deschidem o cale pentru realizarea unei culturi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi implicit o cultură a dialogului în acest sens.

Ce metode putem aplica?

Formarea prin cursuri la discuţii directe cu lucrătorii, implicarea directă a acestora, dezvoltarea propriilor abilităţi în domeniul siguranţei. Şi toate acestea, pentru ca angajaţii să treaca de la atitudinea de dependenţă, impusă prin control şi supraveghere, la o atitudine de interdependenţă dată de spiritul de echipă şi grija pentru siguranţa colegilor de muncă. Doar atunci, putem spune că am pus bazele unei culturi de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă